Cântărind aproximativ 1,5 kg, ficatul este cel mai mare organ intern al omului.1 În calitate de centru metabolic, este strâns implicat în producerea, stocarea și utilizarea grăsimilor, zaharurilor și proteinelor, filtrează substanțele dăunătoare, alcoolul și alte toxine, produce acizi biliari și colesterol, care sunt importanți pentru digestia grăsimilor, și produce o serie de hormoni.1,2
O inflamație a ficatului se numește în terminologia medicală,, „hepatită”, derivată din grecescul „hepar” = ficat. Sufixul „-ită” desemnează o inflamație. Factorii declanșatori sunt, de exemplu, abuzul de alcool, disfuncțiile sistemului imunitar (așa-numita hepatită autoimună), inflamația canalelor biliare, excesul de medicamente care dăunează ficatului sau îngrășarea ficatului, adesea în combinație cu obezitatea și diabetul.3
În plus, anumiți viruși pot provoca, de asemenea, inflamarea ficatului. În prezent, se cunosc cinci tipuri diferite de hepatită, etichetate cu literele de la A la E.3
De o importanță medicală deosebită sunt hepatitele B, C și D. Acestea pot deveni cronice și pot duce apoi prin urmare la boli secundare grave, cum ar fi ciroza hepatică sau cancerul de ficat.3
Tabelul următor oferă o prezentare generală a diferitelor forme de hepatită.4-7
În ciuda tuturor funcțiilor sale, ficatul nu poate face un anumit lucru – să provoace durere. Prin urmare, inflamația ficatului trece de multe ori complet neobservată sau cu simptome foarte nespecifice și adesea nu este atribuită de către cei afectați unei boli hepatice.3 Tocmai aceasta este partea complicată. Orice persoană care suferă de oboseală, senzație de presiune în partea superioară dreaptă a abdomenului, dureri articulare, mâncărimi sau urină închisă la culoare pentru o perioadă lungă de timp ar trebui să consulte un medic pentru a fi în siguranță.3,8 Îngălbenirea pielii și a ochilor, așa-numitul icter, durerea severă în partea superioară a abdomenului, vărsăturile și oboseala mare apar, de obicei, doar în evoluțiile mai severe.3 Medicul poate verifica în mod specific valorile ficatului într-un test de laborator prin intermediul unei probe de sânge și trebuie să verifice o posibilă infecție virală dacă aceste valori hepatice sunt ridicate.3,9
Ficatul încearcă mai întâi să repare singur leziunile: Acesta produce celule noi, sănătoase. În cazul unei inflamații permanente, cronice, deseori nu mai poate face acest lucru și celulele hepatice sunt înlocuite de țesut conjunctiv cicatrizat – apare așa-numita fibroză. În cazul fibrozei, ficatul își poate îndeplini în continuare sarcinile. Cu toate acestea, cicatrizarea progresivă duce în cele din urmă la ciroză. În acest stadiu, ficatul nu-și mai poate îndeplini pe deplin sarcinile metabolice și de detoxifiere. Dezvoltarea fibrozei în ciroză este un proces gradual care poate dura mulți ani, poate chiar zeci de ani.10
Complicațiile grave ale cirozei includ acumularea de lichid în țesuturi (edem), în abdomen (ascită), o tendință crescută de sângerare, vene varicoase ale esofagului sau boli ale creierului.10
În principiu, fiecare pacient cu ciroză hepatică are un risc crescut de cancer al celulelor hepatice. Până la 8 % din toți pacienții cu ciroză dezvoltă cancer de celule hepatice. Riscul variază în funcție de cauza cirozei:
• 2 % pentru hepatita cronică B
• 3-8% pentru hepatita cronică C.11
Dacă doriți să aflați mai multe despre hepatita B, puteți găsi aici o mulțime de informații utile.
Ce este hepatita C? Aici veți găsi explicații care merită să fie cunoscute.
Informează-te și despre hepatita D! Care este diferența față de hepatita B? Și cum vă puteți proteja?
